Localizare si scurta descriere:
GM1157 Vila Unirii_Calea Calarasilor, situata pe str. Traian,formata din D+P+1+M, 6 camere si 3 grupuri sanitare, curte comuna, suprafata teren 120 mp, construita in perioada interbelica, in jurul anilor 1930.
Structura, suprafete si compartimentare :
Vila este construita pe structura de caramida, ca majoritatea imobilelor construite in acea perioada. Demisolul este format din spatiu tehnic si pentru depozitare.
La parter se afla 2 birouri decomandate, receptie, grup sanitar, chicineta.
Etajul este format din 2 birouri decomandate, baie si hol de trecere
Mansarda este open space si dipune de baie.
Finisaje si dotari:
Finisaje si dotari:
Vila se afla in stare foarte buna, pastrandu-se elementele de arhitecura specifice perioadei interbelice, precum sobele de teracota, usile din lemn cu geamuri de cristal, tavanele inalte care confera un aer boem si senzatia de spatialitate, insa a fost adaptata necesitatilor zilelor noastre,aducand un plus de confort, fiind dotata cu aer conditionat si centrala termica . Finisaje interioare : pereti cu vopsea lavabila, pardoseli din parchet de stejar, gresie , faianta. La exterior regasim elemente originale din precum usa din lemn sculptata. Stilul arhitectural este neoromanesc, stil inspirat de elemente taranesti , fiind un amestec de Art Nouveau, elemente bizantine, italiene si etnografice
Vila este mobilata cu mobilier de birouri, insa este optional.
Utilitati: curent, gaz, apa, canalizare.
Scurta istorie a zonei:
Imobilul este situat pe Traian, in apropiere de Hala Traian si la 10 min de Unirii.
Calea Calarasi este un cartier odata foarte cosmopolit, cu o importanta comunitate evreiasca, precum si alte comunitati din zona Balcanilor, in partea de centru-est a vechiului Bucuresti, ce a inceput sa se dezvolte mai semnificiativ in prima parte a sec. 19, cand orasul era inca inclus in orbita economica a Imperiului Otoman, iar urbea se extindea de-a lungul drumului ce mergea spre porturile turcesti de atunci de la Dunarea maritima si Marea Neagra. Contine multe exemple de bijuterii arhitecturale ascunse, vorbind elocvent despre istoria sociala si gusturile unor vremuri apuse. Cele mai multe cladiri sunt locuinte, un fapt care adauga la sarmul arhitecturii locale. Printre relativ putinele edificii mari comerciale sau publice se numara “Hala Traian”, o bijuterie a erei victoriene pe structura de elemente din fier turnat, construita in 1896 dupa un proiect al arhitectului italian Giulio Magni, ce era la vremea acea arhitectul sef al capitalei. Calea Calarasi este astfel o enciclopedie deschisa a istoriei sociale si arhitecturale bucurestene, inca populat de vechi familii ce isi pot identifica radacinile pana la micii negustori din era otomana.
50 de obiectivese afla, potrivit Listei monumentelor istorice, pe o aceasta artera „botezata” dupa Razboiul de independenta, Numele de Calea Calarasilor, se trage de la acela al soldatilor din trupele de cavalerie (sau „dorobanti calari”) care s-au ilustrat si in acest razboi.
De fapt, strada este contemporana cu denumirea pe care a capatat-o, majoritatea constructiilor datand de la sfarsitul secolului XIX. In acelasi timp, si aceasta artera, ca atatea altele din Capitala, a fost afectata si de procesul de modernizare, ea fiind „completata” cu cladiri construite in prima parte a veacului urmator.
Importanta pe care a avut-o aceasta zona si anterior este dovedita de faptul ca aici se afla Biserica „Sf. Stefan”, construita, dupa traditie, de catre domnitorul Stefan Racovita (1764-1765). Ca si alte lacase de cult ale orasului, si aceasta biserica a avut de infruntat numeroase catastrofe, intre care cea mai devastatoare a fost „Focul cel mare” din 1847, cand au ars 12 biserici si 13 mahalale din Bucuresti. Important este ca ea a fost renovata in dese randuri, astfel incat si-a pastra infatisarea sa initiala.
