LOCALIZARE SI SCURTA DESCRIERE
GM1120 Dacia – Eminescu_Mosilor, vila singur curte, P+1+M, 7 camere, 2 bai, suprafata construita 250 mp, suprafata teren 200 mp, curte interioara 40mp. imobil 1940.
STRUCTURA, SUPRAFETE SI COMPARTIMENTARE:
Imobilul a fost construit in perioada interbelica pe structura de caramida. Parterul are o suprafata de aproximativ 150mp si este format din 5 camere spatioase, 2 grupuri sanitare (baie si grup sanitar), bucatarie mobilata. Etajul este format din 2 camere, avand o suprafata de aproximativ 50mp, iar mansarda locuibila este open space.
FINISAJE SI DOTARI:
Starea imobilului este buna. Interiorul imobilului este renovat. Finisaje: vopsea lavabila, faianta, parchet, gresie, usile interioare sunt din lemn, iar usa de la intrare este metalica. Imobilul este dotat cu centrala proprie si aparat de aer conditionat, . Utilitati: curent, gaz, apa, canalizare.
SCURTA ISTORIE A ZONEI:
Zona Mihai Eminescu ofera o imagine fermecatoare a Bucureştiului interbelic, fiind inconjurata de cele mai reprezentative strazi si obiective ale acelor vremuri, printre care putem mentiona:
Parcurile Ioanid si Icoanei, situate la 10 minute distanta, reprezinta o intoarcere in perioada Belle Epoque din Bucureşti. Conform legislaţiei monumentelor de arhitectura nu numai o casa este considerata monument, ci intreaga zona este considerata ţesut rezidential tradiţional tipic – unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturala ridicata.
Librarul şi editorul George Ioanid a cumparat terenul in 1856. Inainte zona fusese una din multele “gradini” din Bucureşti, cunoscuta sub numele de Gradina Breslea (1830-1869), menţionata ca atare şi in “Ciocoii vechi şi noi” unde este scris ca locuitorii Bucureştiului din clasa de mijloc «deprinşi de mult timp cu viaţa orientala cea plina de lene şi poezie, vara se adunau la gradinile Breslea, Cişmigiu …
Pana in 1910, in zona fostei livezi Ioanid, care se afla intre Strazile Polona, Dumbrava Roşie, Aurel Vlaicu şi Bulevardul Dacia, s-a construit un ansamblu rezidenţial, format din 25 de locuinţe luxoase. Cei interesaţi sa cumpere in aceasta zona erau doctori, avocaţi, oameni politici sau membri ai vechilor familii boiereşti romaneşti. Apar nume ca: Adina Costinescu, soţia liderului liberal Emil Costinescu, Elena Sturdza-Scheianu, Simona Lahovary, familia Olanescu, Matei Balş şi Zoe Manu, Vintila Bratianu.
Din punct de vedere stilistic, majoritatea vilelor construite in aceasta zona in a doua parte a sec XIX şi prima jumatate a secolului XX sunt ori in stilul naţional romanesc, ori in stilul eclectic, la moda in Europa in acea vreme, academiste sau romantice. Parcul a fost inspirat de arhitectura romantica, in maniera gradinilor anglo-chineze, cu pavilioane, lac, mici piaţete etc., dar arhitectul-autor este necunoscut. Vilele au fost realizate de arhitecţi cunoscuţi precum Petre Antonescu, Ion Berindei, Grigore Cerchez, Ernest Doneaud, Ion Mincu, Paul Smarandescu etc.
Scoala Centrala a functionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (intre care si Pensionatul Domnesc de Fete). Initial, Scoala Centrala a fost institutia dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construita printr-o rezolutie a lui Barbu Stirbey in 1851, arhitectura cladirii fiind realizata de Ion Mincu.
Pensionatul Domnesc de Fete a fost infiintat pe baza actului semnat la 19 martie 1851 de domnitorul Barbu Stirbei
Decretarea mobilizarii, in august 1916, a fost insotita de transformarea pensionului in spital. In 1918 cladirea a trecut in folosinta austriecilor, care au instalat aici sediul postei
Cladirea liceului este monument istoric. Are la baza o conceptie clasica, care aminteste de imaginea si formele regulate, simetrice, ale unor ansambluri manastiresti de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea (Manastirea Hurezi, Manastirea Antim).
Planul, de forma dreptunghiulara este compus din 4 aripi, cu parter si etaj fiecare, dispuse simetric in jurul unor curti interioare. Circulatia si accesele la toate incaperile se fac printr-o suita de coridoare largi care inconjoara curtea interioara. In partea din spate a curtii se afla un mic amfiteatru, iar la etaj se afla internatul.
Curtea interioara este marginita la parter de o suita continua de arcade trilobate in acolada, sprijinite pe colonete de piatra. Zidul de deasupra arcadelor este tapisat cu ornamente florale realizate din ceramica colorata.
Fatadele sunt impartite in doua registre prin intermediul unui brau plasat la nivelul planseului dintre parter si etaj. Fatada principala are trei elemente majore distincte: un corp central cu intrarea si doua pavilioane de colt, usor decrosate, asezate in prelungirea aripilor laterale. Liniile simple si suprafetele netede ale fatadelor sunt inviorate de cateva profile si accente. Printre acestea, colonada curtii interioare cu toata decoratia sa, apoi pe fatada principala, braul median facut din faianta policroma, lintourile ferestrelor si lantul continuu de arcusoare sprijinite pe console de teracota smaltuite verde de sub streasina. De asemenea, bow-window-urile de la etajul pavilioanelor de colt amintesc de musarabieurile turcesti.
