GM1136 Unirii – Calarasi_Delea Veche, apartament 3 camere, decomandat, suprafata 90 mp, 2 bai, un balcon, etaj 4/9, imobil 2000. Proprietatea este situata intr-un imobil nou. Apartamentul este renovat. Finisaje: vopsea lavabila, faianta, parchet, gresie, ferestre cu geam termopan, usile interioare sunt din lemn, iar usa de la intrare este metalica. Apartamentul este contorizat cu apometre, complet mobilat, utilat cu aragaz, frigider, televizor, masina de spalat rufe, detine un loc de parcare.
Calea Calarasi este un cartier odata foarte cosmopolit, cu o importanta comunitate evreiasca, precum si alte comunitati din zona Balcanilor, in partea de centru-est a vechiului Bucuresti, ce a inceput sa se dezvolte mai semnificiativ in prima parte a sec. 19, cand orasul era inca inclus in orbita economica a Imperiului Otoman, iar urbea se extindea de-a lungul drumului ce mergea spre porturile turcesti de atunci de la Dunarea maritima si Marea Neagra. Contine multe exemple de bijuterii arhitecturale ascunse, vorbind elocvent despre istoria sociala si gusturile unor vremuri apuse. Cele mai multe cladiri sunt locuinte, un fapt care adauga la sarmul arhitecturii locale. Printre relativ putinele edificii mari comerciale sau publice se numara “Hala Traian”, o bijuterie a erei victoriene pe structura de elemente din fier turnat, construita in 1896 dupa un proiect al arhitectului italian Giulio Magni, ce era la vremea acea arhitectul sef al capitalei. Calea Calarasi este astfel o enciclopedie deschisa a istoriei sociale si arhitecturale bucurestene, inca populat de vechi familii ce isi pot identifica radacinile pana la micii negustori din era otomana.
50 de obiectivese afla, potrivit Listei monumentelor istorice, pe o aceasta artera „botezata” dupa Razboiul de independenta, Numele de Calea Calarasilor, se trage de la acela al soldatilor din trupele de cavalerie (sau „dorobanti calari”) care s-au ilustrat si in acest razboi.
De fapt, strada este contemporana cu denumirea pe care a capatat-o, majoritatea constructiilor datand de la sfarsitul secolului XIX. In acelasi timp, si aceasta artera, ca atatea altele din Capitala, a fost afectata si de procesul de modernizare, ea fiind „completata” cu cladiri construite in prima parte a veacului urmator.
Importanta pe care a avut-o aceasta zona si anterior este dovedita de faptul ca aici se afla Biserica „Sf. Stefan”, construita, dupa traditie, de catre domnitorul Stefan Racovita (1764-1765). Ca si alte lacase de cult ale orasului, si aceasta biserica a avut de infruntat numeroase catastrofe, intre care cea mai devastatoare a fost „Focul cel mare” din 1847, cand au ars 12 biserici si 13 mahalale din Bucuresti. Important este ca ea a fost renovata in dese randuri, astfel incat si-a pastra infatisarea sa initiala.
